Viața lui Gaston Lenotre a fost tot timpul ghidată de dorința de a fi mai bun și de a îmbunătăți produsele pe care le face și vinde. Pentru el totul a început la ferma părinților săi din Normandia unde se spune că încă de când era copil făcea niște deserturi minunate, în special o budincă de orez pe care a desăvârșit-o încă de la vârsta de 12 ani. Pentru el viața nu a fost chiar simplă, ambii părinți au plecat la Paris și au început să lucreze în industria restaurantelor. Totuși starea de sănătate nu prea bună a tatălui său i-a forțat să se întoarcă și l-a determinat pe Gaston să își găsească singur un mod de a își câștiga existența. La vârsta de 16 ani a plecat la Paris însă din cauza războiului i-a fost greu să găsească de lucru în restaurante sau patiserii. 3 ani mai târziu s-a întors în orașul natal și împreună cu fratele și mama lui au deschis un prim butic acolo. Lucrurile au început să meargă bine pentru el iar în 1947, împreună cu soția sa Collete a cumpărat patiseria Pont Audemere din Normandia, acesta fiind primul loc în care el a lucrat ca ucenic. Împreună făceau o echipă foarte bună, el producea iar ea vindea. Principiile sale la momentul acela erau calitate, proporție și rigoare. El și-a propus să folosească doar materie primă de cea mai bună calitate, deși era destul de greu de procurat din cauza războiului, și de asemenea să reînvie produse și rețete din zonă pe care lumea le credea deja pierdute.
În 1957, împreună cu soția sa, deschide primul butic în Paris, butic care se dovedește un succes imediat. El s-a concentrat pe rețete simple, ingrediente mereu proaspete iar vedeta între ele a fost untul pentru care tot timpul a insistat să fie cel mai bun care se găsea pe piață. O idee extrem de interesantă și inovativă la vremea aceea, el a direcționat sistemul de ventilație al laboratorului sub trotuarul magazinului, ceea ce însemna că toate mirosurile de produse proaspăt coapte ajungeau direct la oamenii de pe stradă și îi atrageau în butic. De aici înainte lucrurile au evoluat cu o viteză incredibilă și au ajuns la un nivel foarte înalt. Datorită faptului că a atacat și zona de catering, în special catering pentru evenimente mari și foarte mari, Gaston Lenotre a deschis un laborator de producție în Plaisir. Tot aici a înființat în 1971 Ecole Lenotre. O școală de patiserie și catering unde Chefi care deja lucrau în industrie puteam veni să își desăvârșească tehnici noi și de asemenea unde la început erau peste 3000 de elevi pe an care învățau fie artă culinară fie artă patiseriei franțuzești.
A urmat apoi o dezvoltare incredibilă a mărcii și a deschis magazine în Japonia, Korea sau Germania însă cea mai mare dezvoltare a avut loc în Franța. Lenotre a preluat conducerea restaurantului Pre Catelan unde nepotul său Patrick a fost la vremea aceea cel mai tânăr bucătar francez care a obținut 2 stele Michelin. La momentul acesta Pre Catelan este condus de Chef Frederic Anton un Chef care și-a primit a 3-a stea Michelin în 2007. De asemenea numărul de magazine a continuat să crească depășind 50, Lenotre a deschis apoi un butic pe Champs Elysee într-una dintre cele mai frumoase locații chiar vis-a-vis de Grand Palais și una dintre cele mai importante realizări a fost preluarea contractului de catering de la Stade de France. Mesele festive cu număr impresionant de invitați erau specialitatea lui Lenotre, el fiind un revoluționar în bucătărie și patiserie.
Școala este împodobită cu poze cu Gaston Lenotre și la orice pas te întâmpina cu zâmbetul său de batranel simpatic și pasionat de meseria pe care a practicat-o cu mare drag. Chef Valerie ne-a povestit că a avut onoarea să lucreze direct cu Gaston Lenotre și este foarte mândră de acest lucru. De altfel mulți Chefi de renume au studiat la școala Lenotre sau au lucrat direct cu Gaston. Dintre aceștia îl amintesc pe Pierre Herme sau pe Guy Krenzer, însă lista este una mult mai mare. Probabil că școala deține una dintre cele mai mari aglomerații de MOF pe metru pătrat:) Oriunde te uiți în jur vezi câte o persoană care deține titlul de MOF, foarte ușor de detectat după gulerul tunicii care este în culorile steagului Franței. MOF înseamnă Meuiller Ouvrier de France, una dintre cele mai prestigioase distincții pe care un profesionist o poate primi în Franța. Concursul pentru acest titlu se ține o dată la fiecare 4 ani și este organizat de Ministerul Muncii din Franța, iar diplomele se acordă chiar de către Președintele Republicii în cadrului unei ceremonii care are loc în Paris la Sorbona. În cadrul concursului candidatul trebuie ca într-un timp limitat să realizeze din ingrediente de bază un produs extraordinar, cât mai aproape de perfecțiune. Se ține cont de modul în care lucrează, de felul în care își organizează munca și timpul, de viteza cu care lucrează, tehnicile folosite cât și de produsul final. Pregătirea pentru acest concurs poate dura de la câteva luni la câțiva ani. Odată câștigată, această distincție este valabilă pe toată durata vieții și va fi însoțită de profesie și anul în care a fost acordată. Exemplu Guy Krenzer 1996 MOF cuisine, Guy Krenzer 1988 MOF charcutier-traiteur.
Și totuși fie că sunt MOF, dublu MOF, Chef sau mari inovatori în meseriile pe care le practică cu atâta pasiune, la final sunt și ei tot oameni la fel de normali ca noi. Asta s-a văzut cu atât mai mult vinerea trecută când la finalul unei săptămâni în care Franța a fost sub zăpezi, Chef Stephane Chicheri a decis că prezentarea va avea loc afară, acompaniată de un grătar, vin fiert, înghețată și nelipsita șampanie:)
Iată câteva poze care atestă acest lucru:)
